Premiza exploatării continue. Valoarea de exploatare continuă
Premiza valorii are în vedere presupunerea care se face în privinţa evoluţiei activităţii întreprinderii dincolo de momentul evaluării.
Așa cum evidențiază Standardele de Evaluare, evaluările de întreprinderi sunt efectuate în condiţiile a două premize ale valorii:
- premiza exploatării continue;
- premiza lichidării.
1. Premiza exploatării continue (going concern basis)
Evaluarea pe baza acestei premize presupune continuitatea activităţii întreprinderii dincolo de momentul evaluării. Acest lucru înseamnă că întreprinderea este văzută ca o exploatare continuă.
În standardele de evaluare ale proprietăților imobiliare (2004) se specifică următoarele:
„O exploatare continuă este orice întreprindere, în stare de funcţionare, a cărei existenţă în timp este nelimitată.[...]Valoarea calculată pe baza acestei premize este valoarea de exploatare continuă. Acest concept implică faptul că o afacere este evaluată ca o entitate viabilă, în exploatare continuă: are activele, stocurile, şi forţa de muncă la locurile de exploatare. Valoarea de exploatare continuă este valoarea bazată pe funcţionalitatea întreprinderii respective”.
Valoarea de exploatare continuă – este valoarea totală a unei întreprinderi care include:
- valoarea activelor corporale şi valoarea activelor necorporale;
- valoarea activelor înregistrate în bilanţ şi valoarea activelor neînregistrate în bilanţ (GW).
Acest ansamblu dă naştere unei întreprinderi viabile din punct de vedere economic, care speră să funcţioneze neîntrerupt(Standarde de evaluare proprietăți imobiliare, 2004). Conceptul de exploatare continuă poate să fie aplicat, fie în cazul unei întreprinderi, fie în cazul unui activ care este parte componentă a unei întreprinderi.
În funcţie de natura estimărilor utilizate în evaluare, valoarea obţinută poate fi:
- o valoare de piaţă (fair market value on a going-concern basis, market value on a going-concern basis) în cazul în care estimările respective reflectă aşteptările generale ale investitorilor de pe piaţă;
- o valoare de investiţie în cazul în care estimările utilizate în evaluare reflectă aşteptările unui anumit investitor sau, clase de investitori;
- o valoare intrinsecă, în cazul în care estimările efectuate reflectă așteptările unui anumit evaluator;
- o valoare de utilizare, în cazul în care estimările efectuate reflectă așteptările unui anumit utilizator;
În general, calculul valorilor cu caracter subiectiv(valoarea de investiție, valoarea intrinsecă, valoarea de utilizare) au la bază premiza exploatării continue.
Valoarea de piață a unei întreprinderi poate fi calculată atât pe premiza exploatării continue, cât și pe premiza lichidării.
Definiţia clasică a valorii de exploatare continuă este aceeea de valoarea demonstrată de funcţionalitatea întreprinderii respective. Definiţia acestui tip de valoare evidenţiază faptul că ea se bazează pe prezumţia că întreprinderea va continua să funcţioneze, încă, mult timp (de obicei, nelimitat).
Opusul acestei valori este valoarea de lichidare care are la bază premiza că întreprinderea va înceta să funcţioneze.
Premiza lichidării. Valoarea de Lichidare
Valoarea de lichidare este, în esenţă, opusul valorii de exploatare continuă. Nu se mai pune problema funcţionalităţii activelor în cadrul unei întreprinderi, ci, a scoaterii lor pe piaţă, în vederea vânzării, în condiţii, însă, atipice, extraordinare, care nu caracterizează valoarea de piaţă.
Conform Standardelor de Evaluare Internaționale (2006) valoarea de lichidare a unei întreprinderi reprezintă suma netă (după deducerea costurilor implicate de lichidare) care ar putea fi obţinută, în mod rezonabil, în urma vânzării activului respectiv, într-un interval de timp prea scurt, pentru a fi îndeplinite condiţiile solicitate de definiţia valorii de piaţă.
Valoarea de lichidare a unei întreprinderi reprezintă suma netă(după deducerea costurilor implicate de lichidare) care poate fi obţinută, în condiţiile în care afacerea este lichidată şi activele vândute, de multe ori, bucată cu bucată.
Valoarea de lichidare reprezintă o estimare a unui preţ care reflectă condiţii de tranzacţionare extraordinare sau, atipice(Standarde de Evaluare Internaționale, 2006):
- timpul scurt (uneori, foarte scurt)disponibil în vederea tranzacţionării;
- expunere pe piaţă şi publicitate neadecvată;
- şi, existenţa, uneori, a unui vânzător obligat să vândă.
În cazul unei valori de lichidare lipsesc atât perioada cât şi măsurile promoţionale necesare pentru a fi obţinut cel mai bun preţ pe piaţă. De asemenea, vânzătorul poate fi silit sau obligat să vândă. Valoarea de lichidare ar putea implica un vânzător care nu este de acord cu preţul şi, un cumpărător sau, cumpărători, care se implică în tranzacţie, în condiţiile în care sunt conştienţi de dezavantajul vânzătorului.
Lichidarea poate fi de două categorii:
- lichidare ordonată (orderly liquidation) caracterizată prin faptul că activele sunt vândute de-a lungul unei perioade de timp rezonabile, urmărindu-se ca pentru fiecare dintre ele să se obţină cel mai bun preţ;
- lichidare forţată (forced liquidation) ceea ce înseamnă că activele sunt vândute cât mai repede posibil, frecvent toate odată, la un singur moment de timp, în cadrul unei licitaţii.
Standardelele de evaluare a proprietăților imobiliare (2004) menționează:
„În cazul estimării valorii de lichidare este esenţială identificarea tuturor costurilor asociate operaţiunii de lichidare a întreprinderii sau, proprietăţii. Aceste costuri includ, în mod normal, comisioane, costurile administrative implicate de menţinerea în viaţă a întreprinderii până la finalizarea lichidării, impozitele, costurile implicate de contabilizarea operaţiunilor de lichidare”.
Sunt şi situaţii în care, anumite active, cum sunt echipamentele sau clădirile, nu au valoare de lichidare, datorită faptului că, costul implicat de dezafectarea şi lichidarea lor este superior valorii realizate în urma vânzării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu