Limbaje pentru baze de date

În limbajele de programare clasice declaraţiile de date şi instrucţiunile executabile aparţin limbajului respectiv. Limbajele de programare sunt grupate în generaţii de limbaje. Limbajele de programare clasice sunt incluse în generaţia a treia de limbaje (3GL – 3 Generation Language) fiind limbaje de programare procedurale. Generaţia a patra de limbaje de programare (4GL) reprezintă limbaje de programare ne-procedurale şi au fost create pentru a mării productivitatea în programarea calculatoarelor folosind instrumente de tip generator (de formulare, de rapoarte, de structuri de interogare, de grafice, de aplicaţii) care permit ca în mod interactiv fără a scrie cod program să fie generate în mod automat programe complexe. Limbajele procedurale precizează ce date sunt necesare şi cum trebuie să fie obţinut rezultatul unei acţiuni tratând înregistrările în mod individual, iar cele neprocedurale precizează doar ce trebuie obţinut, operând asupra unor mulţimi de înregistrări.

În sistemele de gestiune a bazelor de date funcţiile de declarare, de manipulare şi de control al datelor sunt realizate cu ajutorul unor limbaje diferite. Acestea sunt numite sub-limbaje de date deoarece includ doar facilităţii specifice funcţiei pe care o au. Ele pot fi încorporate într-un limbaj gazdă de nivel înalt. SGBD asigură suport pentru utilizarea în mod interactiv a acestor limbaje proprii.

Limbajul pentru definirea datelor (LDD – Data Description Language) este un limbaj specific pentru fiecare SGBD fiind utilizat pentru a specifica schema bazei de date. Este un limbaj descriptiv care permite administratorului bazei de date, respectiv utilizatorului final sa descrie şi să definească entităţile din baza de date precum şi relaţiile existente între entităţi, adică să definească o schemă sau să o modifice. Nu include facilităţi pentru manipularea datelor. Prin compilarea instrucţiunilor limbajului de definirea datelor se obţin tabele, care vor fi incluse în catalogul sistem (dicţionar de date, sau director de date) şi care descriu datele, relaţiile, strategiile de acces la date, criteriile de confidenţialitate şi de validare a datelor. Teoretic pot fi identificate limbaje de definire a datelor aferente fiecărei scheme din arhitectura bazei de date: internă, conceptuală şi externă.

Limbajul pentru manipularea datelor (LMD – Data Manipulation Language) este un limbaj care asigură un set de procedee ce permit operaţiile de bază pentru manipularea datelor din baza de date. Operaţiile executate în cadrul bazei de date presupun existenţa unui limbaj specializat în care comenzile se exprimă prin fraze ce descriu acţiuni asupra bazei de date. Manipulările de date se efectuează la cele trei niveluri extern, conceptual şi intern. O comandă va preciza operaţia, criteriul de selecţie, modul de acces şi forma de editare. Operaţia poate fi de calcul aritmetic sau logic, deschidere-închidere, căutare, extragere, adăugare, ştergere, reactualizare şi chiar de editare. Cele mai importante comenzi sunt cele de regăsire. Limbajele de manipulare a datelor sunt de două tipuri: procedurale şi neprocedurale (declarative). Setul de instrucţiuni din cadrul limbajului de manipulare a datelor responsabil de regăsirea datelor de numeşte limbaj de interogare.

Limbajul pentru controlul datelor (LCD – Data Control Language) este un limbaj specific care include comenzi pentru asigurarea confidenţialităţii şi integrităţii datelor, pentru salvarea informaţiei cu scopul menţinerii integrităţii bazei de date şi chiar pentru rezolvarea problemelor de acces concurenţial la date.